Tulburarea de personalitate narcisică (conform manualului de diagnostic și sănătate mintală)

Elemente de diagnostic

     Elementul cheie al tulburării de personalitate narcisiste este prezența unui tipar pervaziv carcaterizat prin sentimente de grandoare, nevoie de admirație și lipsă de empatie, cu debut în perioada adult tânăr și care se manifestă în diverse situații.

      Indivizii cu această tulburare au un sentiment exagerat al importanței de sine (criteriul 1). Își supraevaluează în mod constant abilitățile și își exagerează realizările, fiind percepuți adesea ca lăudăroși și pretențiosi. Ei consideră de la sine înțeles că ceilalți le apreciează la fel eforturile și sunt surprinși dacă nu sunt lăudați așa cum cred că merită. Fiind adeseori preocupați să-și aprecieze în mod exagerat realizările, subestimează (devalorizează) contribuția celorlalți. indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă sunt frecvent preocupați cu fantezii de succes nelimitat, putere, strălucire, frumusețe sau dragoste ideală (criteriul 2). Pot avea ruminații îndelungate privind admirația și privilegiile „mult întârziate” și se compară favorabil cu persoane faimoase sau privilegiate. 

     Indivizii cu tulburare de  personalitate narcisistă se consideră superiori, speciali și unici  și se așteaptă ca ceilalți să recunoască aceste calități în ei (criteriul 3). Cred că pot fi înțeleși sau se pot asocia doar cu alte persoane speciale sau cu statut înalt și au tendința de a atribui calitățile de „unic”, „perfect” sau „dotat”celor cu care au relații. Indivizii cu această tulburare cred că nevoile lor sunt speciale și dincolo de înțelegerea oamenilor obișnuiți. Stima de sine este crescută (i. e. oglindire) prin valoarea idealizată pe care o atribuie celor cu care se asociază. Insistă asupra faptului că au relații doar cu persoane de „vârf” (doctori, avocați, stiliști, profesori) sau că fac parte din „cele mai bune” instituții, dar pot nega apoi meritele celor care îi dezamăgesc.

     Indivizii cu această tulburare au nevoie constantă de admirație excesivă (criteriul 4). Auto-respectul este aproape invariabil foarte fragil. Sunt preocupați despre cât de bine se prezintă și cât de favorabil sunt priviți de ceilalți, ceea ce frecvent ia forma nevoii constante de atenție și admirație. Se așteaptă ca sosirea lor să fie primită cu mare fast și sunt uimiți dacă ceilalți nu râvnesc la bunurile lor, Vânează constant complimente, afișând adeseori un farmec debordant. Sentimentul că sunt îndreptățiți să primească favoruri este evident la acești indivizi, prin așteptările nejustificate de a fi tratați într-un mod deosebit de favorabil (criteriul 5). Li se pare firesc acest lucru și sunt surprinși sau furioși dacă nu se întâmplă așa. De exemplu, consideră că nu trebuie să aștepte la rând și că prioritățile lor sunt atât de importante încât ceilalți trebuie să le respecte și devin iritabili dacă cei din jur nu participă „la activitatea lor foarte importantă”. Acest sentiment că li se cuvin favoruri, combinat cu lipsa de snsibilitate față de dorințele și nevoile celorlalți, face ca acești indivizi să profite de ceilalți într-un mod voit sau inconștient (criteriul 6). Se așteaptă să obțină tot ceea ce doresc sau simt că au nevoie, indiferent ce ar putea însemna acest lucru pentru ceilalți. De exemplu, se așteaptă ca ceilalți să li se dedice total și profită de ei indiferent de impactul asupra existenței acestora. Au tendința de a forma relații de prietenie sau iubire doar dacă cealaltă persoană pare potrivită să le susțină obiectivele sau să le crească, prin orice alte mijloace, stima de sine. Adesea își atribuie privilegii speciale și resurse suplimentare pe care cred că le merită deoarece sunt niște persoane deosebite.

     Indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă au în general o lipsă de empatie și nu recunosc dorințele, trăirile și sentimentele celorlalți (criteriul 7). Consideră că este de la sine înțeles că cei din jur sunt preocupați în totalitate de bunăstarea lor. Își descriu propriile îngrijorări într-un mod inadecvat și cu detalii abundente, dar sunt incapabili să recunoască sentimentele și nevoile celorlalți. Sunt adesea sfidători și nerăbdători cu persoanele cu care vorbesc despre propriile lor probleme și griji. Acești indivizi pot ignora impactul negativ pe care îl au remarcile lor (e.g., povestesc fostului partener că „acum sunt într-o relație de durată”; se laudă cu sănătatea lor față de o persoană bolnavă). Dacă totuși observă nevoile, dorințele, sau sentimentele celorlalți, acestea sunt privite mai degrabă ca semne de slăbiciune și vulnerabilitate. În relația cu alte persoane, indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă manifestă în mod tipic răceală emoțională și lipsă de interes reciproc. 

     Acești indivizi sunt adeseori invidioși pe ceilalți sau cred că sunt invidiați de aceștia (criteriul 8). Îi invidiază pe ceilalți pentru succesul sau bunurile pe care le dețin, considerând că ei ar merita mai mult aceste realizări, admirație și privilegii. Contestă cu înverșunare contribuția celorlalți, mai ales dacă aceștia au primit recunoaștere și laude pentru realizările lor. Comportamentul arogant și disprețuitor îi caracterizează pe acești indivizi; afișează frecvent o atitudine de snobism, dispreț sau dominare (criteriul 9). De exemplu, un individ cu această tulburare se va plânge de „nerușinarea” sau „stupiditatea” unui chelner neîndemânatic sau după un consult medical va face o caracterizare condescendentă a medicului. 

Elemente asociate care susțin diagnosticul

     Vulnerabilitatea respectului de sine îi face pe indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă să fie foarte sensibili la critici sau eșec. Deși este posibil să nu arate acest lucru, critica îi poate obseda pe acești indivizi și le poate lăsa un sentiment de umilință, degradare, distrugere și vid interior. pot contraataca prin dispreț, mânie sau sfidare. Astfel de experiențe conduc adeseori la retragere socială sau la o atitudine de umilință aparentă care poate masca și proteja sentimentul de grandoare. În mod tipic, relațiile interpersonale și viața lor socială sunt afectate din cauza problemelor derivate din nevoia de admirație și disprețul relativ față de sentimentele celorlalți. Deși ambiția și încrerea arogantă în sine pot conduce la realizări deosebite, performanța poate fi afectată de intoleranța la critică și eșec. Uneori funcționarea profesională poate fi foarte slabă, reflectând neasumarea riscurilor în situații competitive sau de alt tip în care este posibil să eșueze. Sentimentul persistent de rușine sau umilință și auto-critica pot conduce la retragere socială, dispoziție depresivă și tulburare depresivă persistentă (distimie) sau la tulburare depresivă majoră. În schimb, perioadele prelungite caracterizate prin sentimente de grandoare se pot asocia cu dispoziție hipomaniacală. Tulburarea de personalitate narcisistă se poate asocia cu anorexie nervoasă și tulburări ale consumului de substanțe (în special consumul de cocaină). Tulburările de personalitate histrionică, borderline, antisocială și paranoidă se pot asocia cu tulburarea de personalitate narcisistă.   

     Prevalență 

     Prevalența estimată pentru tulburarea de personalitate narcisistă, pe baza definițiilor din DSM - IV, se situează între 0% și 6,2% în eșantioanele comunitare.

 Debut și evoluție

     Trăsăturile narcisiste pot fi deosebit de frecvente la adolescenți și nu indică în mod necesar că individul va dezvolta o tulburare de personalitate narcisistă. Indivizii cu tulburare de personalitate nercisistă pot avea dificultăți în adaptarea la limitările fizice și ocupaționale inerente procesului de îmbătrânire.  

Elemente de diagnostic dependente de gen

     Dintre persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisistă, 50 - 75% sunt bărbați.

Diagnostic diferențial

     Alte tulburări și trăsături de personalitate. Alte tulburări de personalitate pot fi confundate cu tulburarea de personalitate narcisistă deoarece au unele elemente în comun. De aceea este importantă deosebirea acestor tulburări pe baza diferențelor între trăsături caracteristice. Însă, dacă un individ prezintă trăsături de personalitate care îndeplinesc una sau mai multe tulburări de personalitate, alături de cele pentru tulburarea de personalitate narcisistă, trebuie înregistrate toate aceste diagnostice. Pentru a diferenția tulburarea de personalitate narcisistă de tulburările de personalitate histrionică, antisocială și borderline, în cazul cărora modalitatea de interacțiune este cochetarea, duritatea și respectiv nevoia de sprijin și înțelegere, elementul cheie este sentimentul de grandoare specific tulburării de personalitate narcisiste. Relativa stabilitate a imaginii de sine precum și lipsa parțială a comportamentului auto-distructiv, impulsivității și fricii de abandon sunt elemente care diferențiează tulburarea de personalitate narcisistă de tulburarea de personalitate borderline. Mândria exagerată privind propriile realizări, lipsa relativă a exprimării emoțiilor și disprețul față de sentimentele altora sunt elemente care permit diferențierea tulburării de personalitate narcisiste de cea histrionică. Chiar dacă indivizii cu tulburare de personalitate borderline, histrionică și narcisistă pot avea în comun dorința de a capta atenția altora, cei cu tulburare de personalitate narcisistă au în mod caracteristic nevoia constantă de a fi admirați. Indivizii cu tulburare de personalitate antisocială și narcisistă au în comun tendința de a avea un mod de gândire rigid, sunt volubili, superficiali, profitori și lipsiți de empatie. Însă, tulburarea de personalitate narcisistă nu include obligatoriu trăsăturile de impulsivitate, agresivitate și înșelăciune. În plus, indivizii cu tulburare de personalitate antisocială nu au o nevoie atât de mare de a fi admirați și învidiați de ceilalți, iar persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă nu au de obicei un istoric de tulburare de conduită în copilărie sau de comportament de criminal ca adulți. Atât în tulburarea de personalitate narcisică cât și în tulburarea obsesiv-compulsivă, individul poate fi obsedat de perfecționism și crede că ceilalți nu pot face lucrurile la fel de bine ca el. Dar spre deosebire de auto-critica specifică indivizilor cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, cei cu tulburare de personalitate narcisistă sunt mai înclinați să creadă că au atins perfecțiunea. Caracterul suspicios și retragerea socială îi diferențiează pe cei cu tulburare de personalitate schizotipală și paranoidă de cei cu tulburare de personalitate narcisistă. Iar atunci când aceste trăsături apar totuși la indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă, ele derivă în primul rând din teama că imperfecțiunile sau defectele lor să nu fie descoperite. 

     Mulți indivizi de mare succes afișează trăsături care pot fi considerate ca fiind sugestive pentru personalitatea narcisistă. Dar numai atunci când aceste trăsături sunt rigide, inadaptate și stabile și determină detriorare funcțională semnificativă sau disconfort subiectiv, se încadrează în tulburarea de personalitate narcisistă.

     Manie sau hipomanie: sentimentul de grandoare se poate manifesta ca parte a episoadelor maniacale sau hipomaniacale, dar asocierea cu modificarea dispoziției sau deteriorarea funcțională contribuie la diferențierea acestor episoade de tulburare de personalitate narcisistă.

     Tulburările consumului de substanțe: tulburarea de personalitate narcisistă trebuie diferențiată de simptomele care apar ca urmare a consumului cronic de substanțe.